Scurt istoric despre prepelita

Prepeliţa japoneză este singura specie sălbatică de dimensiuni mici care a fost domesticită pentru producţia de carne şi ouă
Dimensiunea redusă, rata de creştere rapidă (5-6 săptamâni), ovopoziţie la 6 săptămâni, rezistenţa crescută la boli, precum şi investiţiile financiare scăzute în sistem fermă de producţie, au făcut din această specie o sursă comercializabilă foarte apreciată de avicultori.
Producţia de ouă are un randament remarcabil de transformare a furajelor în produs, depăşind aproape de două ori pe cea a găinilor, dacă se are în vedere raportul greutate corp/masă corporală
Subspecia Coturnix coturnix sau prepeliţa comună este o pasăre migratoare şi a produs prin încrucişare Coturnix coturnix coturnix sau subspecia europeană şi Coturnix japonica sau subspecia Asiatica (Japoneză).
Se pare că unele forme migratoare de Coturnix cu habitate în Europa şi Asia au fost domesticite în China fiind folosite ca păsări de companie sau cântătoare.
Prepeliţa domesticită a trecut din China în Japonia .Coturnix coturnix a migrat din Europa peste Marea Mediterană, existenţa sa fiind citată de Egipteni şi menţionata chiar în Biblie.
Nici una din aceste surse istorice nu o menţionează însă că ar fi trăit în captivitate.
Primele scrieri privind domesticirea prepeliţei provin din Japonia şi datează din secolul al XII-lea.
Tot în această perioadă farmacologul chinez Li Chen a descoperit că pe lângă valoarea lor nutritivă crescută, ouăle de prepeliţă şi carnea prezintă o certă valoare terapeutică pentru anumite boli.
Primul efect terapeutic faptic a fost semnalat după tratamentul împăratului Japoniei, care s-a vindecat de tuberculoză cu ouă de prepeliţă.
Pornind de aici în secolul XIX creşterea prepeliţei s-a dezvoltat rapid în Japonia, în special în perioada anilor 1910-1941.
Din Japonia prepeliţele au trecut în crescătoriile din Coreea, China, Taiwan, şi Hong Kong, după care s-au răspândit rapid în Asia de sud-est.
Numele de coturnix a fost preluat din limba latină coturnix = prepeliţă.
Sistemul de creştere pentru producţie este diferenţiat în funcţie de produs: carne sau ouă.
La greutatea corporală de 150 gr. femela poate să producă 240 ouă pe an, iar păsările crescute pentru carne pot ajunge chiar la 230 grame greutate, fapt ce scade însă ritmul de ouat.
Numărul şi calitatea ouălor este influenţată de condiţiile de creştere şi habitat. Sistemul de creştere uzual este cel în sistem baterie, care necesită însă o atentă aerisire şi curăţenie.
Temperatura ambientală pentru outoare trebuie menţinută în limitele de 31ºC până la 35ºC, folosindu-se chiar surse de încălzire artificială.
Pentru producţia de carne spaţiile sunt restrânse, cu iluminare de intensitate scăzută, ce se aplică după primele 6 săptămâni de la ecloziune.
Perioada de iluminare pentru prepeliţele outoare este extinsă apoi la 17 ore din 24 folosindu-se lumina artificială.
Referitor la hrana, se recomandă o diferenţiere în funcţie de producţie. Pentru producţia de carne, prepeliţele trebuie supuse unei diete bogate în proteine, iar pentru ouă de calitate se recomandă ca la maturitate să se administreze o hrană cu conţinut de 1,12% fosfor total şi 3,50% calciu.
Producerea oului se consideră a fi una dintre cele mai stresante etape din punct de vedere metabolic

About sorin pasc